Dintotdeauna m-am intrebat (ma rog de cand am facut ochi si am inceput sa inteleg cat de cat lumea),dintotdeauna m-am intrebat de ce oamenii isi cauta pur si simplu,isi cheama sfarsitul prin multitudinea lui de fatete,de la o mega-pandemie si pana la cine stie ce cataclisme pe care doar niste minti cu adevarat bolnave sau doar cu un exces de imaginatie le poate concepe.
                    Nu cunoastem inceputul dar ne ancoram spre un sfarsit pe care nu-l putem recunoaste,pe care doar il situam undeva printre niste repere cu vreo valoare reala sau de cele mai multe ori scenarii scornite din strafundul unui creier primitiv ce incearca sa lupte cu efectele lumii moderne actuale.
Eu,cel putin,am incercat sa cuprind intr-o incercare hazardata si subiectiva ceea ce se cheama umoristic "nemurirea sufletului".Ce-a fost dinainte de mine? Ce-a fost dinainte de om,inainte de prima raza a primei stele,ce-a fost? Inceputul primordial presupune sfarsitul unui alt echilibru ceea ce presupune ca nu exista nici macar inceput si nici macar sfarsit,doar echivalente.
Intuneric,lipsa oricarei urme de materie,liniste,existenta unui vid amorf si incredibil de infinit.Dar totul se cutremura si se constrange,toate planurile se "impacheteaza",se imbratiseaza unele pe altele intr-un punct infinit de mic,mai mic decat cea mai insignifianta parte a unui atom.Iar apoi,Big-Bang,totul explodeaza cu energia unei infinitati de sori iar totul ia nastere asa cum sustin teoriile stiintei actuale.
                     Totul suna interesant si plauzibil,extrem de plauzibil,insa inainte de acest magnific fenomen al Bing-Bang-ului,al acestei mari revelatii universale,oare ce a fost inainte de aceasta? Ce cauza a determinat acest efect pe care il numim Univers,ce forta a organizat acel haos in mecanismul pe care oamenii luminati il studiaza si nu se mai satura de minunile sale,de grandoarea si infinitatea de care da dovada...
Multi ar spune ca este vorba de Dumnezeu,lucru cu care sunt si eu de acord."Cel fara de nume,Cel care nu poate fi cuprins de nimeni intr-un mic gand,o forma limitata de existenta".Cum poate exista ceva palpabil,aceasta materie solida din care si eu fac parte,cum pot exista toate acestea in urma unui hazard,unor acumulari de "noroace" sau "sanse" care pana la urma conduc la o constructie de sine statatoare si cu lumina proprie,cu viziune proprie asa cum este omul? Oare perfectiunea Universului sa fie rezultatul unor evenimente lipsite de logica? Sincer nu cred asta,totul este mult prea bine organizat pentru a fi conceptia unor actiuni aleatorii,negandite si nedorite de nimeni.
                     2012,aceasta insiruire de cifre,acest an de unii denumit fatidic iar de altii revelator.21-12-2012,oare lumea sa se sfarseasca in ajunul zilei mele de nastere? Asta ar insemna un adevarat ghinion,pura nesansa,o "conspiratie universala" impotriva mea :)).Mayasi,Bailonieni,Sumerieni,civilizatii avansate,puternice,avand cultura si inteligenta dar totusi...disparute.Cum pot oare sa cred in profetiile unui popor ca cel mayas care pur si simplu a fost macelarit si exploatat de o mana de cativa conchistadori in cautarea gloriei si a lui ElDorado.
                    Numerologie.Toate sfarsiturile s-au "desfasurat" dupa o anumita aranjare a cifrelor dintr-o anumita data sau ora,dupa fiecare prag psihologic omenirea a cunoscut nenumarate "sfarsituri".Interese,bani,evadarea din anonimat,sunt multe motive care-i imping pe unii sa se proclame asa-numiti "profeti ai sfarsitului".
                   In opinia mea nu exista sfarsit.Sfarsitul reprezinta startul unui nou inceput.Privesc in natura si nu ma mai satur,stiu ca fac parte din ea si stiu ca nu poti lupta impotriva naturii,poti doar sa fii o parte din ea.Omul,in nebunia lui industriala incearca sa supuna natura,dar natura e insasi fiinta noastra,este de ajuns sa se incrunte putin iar noi sa devenim doar fiinte ingenuncheate.
                  In natura nu exista sfarsit.Oare s-ar mai fi nascut omul daca extinctia dinozaurilor n-ar fi avut loc? Oare s-ar fi dezvoltat civilizatia umana daca marii pradatori ai perioadei glaciale nu ar fi disparut? Nu cred.Oare pamantul roditor nu s-a nascut din "sfarsitul" naturii celei de dinainte? Natura nu moare toamna pentru a reinvia primavara?
                 Frica.Omul este o creatura tematoare.Bravam sub umbra tehnologiei noastre,insa in situatiile de criza alergam precum puii de gaina sub umbra uliului.Curajul nostru e numai oglindirea lasitatii noastre,imaginea cu care dorim sa-i mintim si sa-i impresionam pe ceilalti,stiindu-ne in interiorul fiintei noastre temerile si fricile care ne caracterizeaza.
                 Oscilez intre religie si stiinta.stiu ca nici una dintre ele nu-i perfecta.Omul nu este perfect iar rodul mintii sale cu atat mai mult nu reprezinta perfectiunea.Marul paduret rodeste fructe salbatice,iar Golden-ul doar din cele apreciate.Ne supunem alegerilor caci doar ele ne definesc,suntem doar suma unor alegeri bine facute sau nu.
                 Cat despre sfarsitul lumii in 2012,vom trai si vom vedea.Tinand caont ca in mica mea existenta de 22 de ani am mai trecut prin cateva astfel de sfarsituri,nu prea imi este teama.Atat in Univers cat si in mica noastra casa,Terra,totul evolueaza,nimic nu sta pe loc.Viata inseamna schimbare,transformare,miscare.Sfarsitul e doar un mijloc de a pune capat unei dinastii,unor sensuri devenite doar dogma,unor minciuni devenite adevaruri de-a lungul generatiilor.
                La noapte voi dormi linistit.Stiu ca Universul s-a nascut din nimic,intregul sistem solar face parte din acest Univers si gusta din plin energia acestuia,benefica sau nu,in functie de circumstante.Daca totul a luat nastere dintr-un nimic anonim si de nepatruns,eu de ce as reprezenta ceva mai deosebit?
                Probabil 2012 va fi doar un prim pas pe calea revelatiei sau poate ca nu...